COLINDUL

           În satele de pe Valea Râmnicului, Crăciunul este una dintre sărbătorile cele mai bogate în datini şi obiceiuri, ca şi în toată România, de altfel. Caracterul general  al acestei sărbători este curăţirea şi împodobirea casei, bucuria copiilor, mesele bogate, darurile şi petrecerile. Crăciunul îl sărbătorim în perioada solstiţiului de iarnă, pentru că atunci avem cea mai lungă noapte din an. În mentalitatea populară există această idee a luptei dintre lumină şi întuneric, luptă ce se încheie odată cu solstiţiul de iarnă. Lumina, pe care omul ca fiinţă solară o iubeşte, iese învingătoare. De aici provine legătura cu creaţia, cu noul, cu Anul Nou, cu noul născut. Iisus, ca personaj relegios, încorporează toate aceste elemente precreştine. Crăciun este reprezentat ca un bărân, reprezentând Anul cel Vechi. Sărbătorile de iarnă reprezintă un monent de trecere, încheiere de an, dar şi sfârşit de ciclu agricol. Ele sunt pline de spiritualitate, mister, simboluri şi bucurie. Peste toate acestea, datinile vin să împodobească sărbătorile.

Colindul, este un obicei popular străvechi care vesteşte naşterea Pruncului Iisus, ce se desfăşoară în  seara de Ajun a Crăciunului. Cântecele tradiţionale intonate de cetele de coilindători dinJitia și Vintileasca, sunt în mare parte asemănătoare cu cele ce se cântă pe tot cuprinsul ţării: “Maria se preumbla”, “Sus boieri nu mai dormiţi”, “Florile dalbe, flori de măr”, “Lerui ler”.  Cetele de colindători copii, sunt compuse de la 2 la 6 persoane şi primesc în schimbul urărilor de la gazdele care îi ascultă, daruri în bani sau în natură: mere, nuci, covrigi, colaci etc. Se spune că persoanele care nu primesc colindătorii sau nu oferă daruri acestora, vor avea parte de un an nefericit. Colindul este considerat în această zonă un ritual sfânt. Copiii colindători sunt investiţi cu puterea sacră de a vesti  Naşterea Domnului, de a-l aduce pe Noul Născut în casa omului. Gospodarul care îi primeşte pe colindători devine “gazda lui Cristos”.